Copilul adoptat a fost in primul rand abandonat

Share Button

copil adoptat

Copilul adoptat a fost in primul rand abandonat. In ciuda dragostei, tandretei si atentie cu care il inconjoara noua sa familie adoptiva, rana primara, va ramane acolo ancorata pentru tot restul vietii sale.

Si aceasta rana primara este de o violenta ingrozitoare avand in vedere varsta la care majoritatea copiilor sunt abandonati si faptul ca au fost parasiti de propria mama care i-a dat viata. Acest lucru are repercursiuni in viata asupra psihicului si bunastarii fizice ale copilului.

Cum poate sa isi revina copilul dupa o astfel de suferinta? Cum sa il ajutati la reconstruirea imaginii de sine fundamental devalorizata de abandon?

Ce resurse pot gasi copilul si parintii adoptivi pentru a contracara valurile de fond care, adesea, stau la baza echilibrului sau calmului copilului si care de multe ori pot ajunge pana la dorinta (constienta sau inconstienta) de auto -distrugere?

Ce strategii pot sa puna in practica parintii adoptivi pentru a identifica simptomele si a ajuta copilul sa le depaseasca? Prin ce procese poate trece copilul pentru a combate efectele socului traumatic care ii pune in pericol echilibrul mental?

Pentru parintii adoptivi , mai ales pentru mama adoptiva (pentru ca mama este prima care l-a abandonat), este extrem de important sa gaseasca echilibrul. Echilibru atat in comportament, vorbire, gesturi si in special in ceea ce priveste raportul sau cu mama biologica. Daca micutul ajunge sa inteleaga motivele pentru care a fost abandonat si daca poate sa ierte si sa priveasca totul ca pe ceva firesc ii va fi mult mai usor sa treaca peste rana provocata de abandon. In caz contrar ii va fi foarte greu sa se integreze in noua familie, in societate si chiar sa se accepte pe el insusi, pentru ca se simte o persoana respinsa, refuzata, de care propria lui mama nu a avut nevoie.

In masura in care mama adoptiva este in prima linie ca sa lupte cu temerile invizibile ale copilului adoptat, aceasta trebuie sa gaseasca, de asemenea, puterea de a rezista in timp, deoarece copilul are nevoie permanenta de sustinere si incredere.

Parintii adoptivi trebuie sa ii ofere copilului in permanenta sentimentul ca nu este singur si mai ales siguranta ca nu va mai fi abandonat. El are nevoie sa stie ca este acolo pentru ca este iubit, dorit si ca este un membru al familiei si nu este asemeni unui animal de casa pe care si l-au luat ca sa le umple timpul sau ca pe o solutie de compromis pentru ca nu au putut sa conceapa proprii copii biologici. Este destul de greu sa convingi un copil care a fost parasit de propria mama, ca niste parinti adoptivi nu il vor abandona din nou, dar cu multa dragoste, atentie si rabdare cu siguranta veti reusi acest lucru.

Daca intampinati dificultati mari in infrangerea acestor temeri ale copilului, un ajutor de specialitate se poate dovedi foarte util. Pentru aceasta puteti apela la un pediatru sau la un psiholog, ca sa va ofere consiliere si sa va orienteze in acest proces de adaptare.

Dupa ce veti capata increderea micutului sa va asteptati sa ajunga cel mai iubitor si mai dulce copil din lume, mai atasat si mai dependent de dumneavoastra decat ar fi fost propriul copil biologic.

 

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyrıght 2013 FUEL THEMES. All RIGHTS RESERVED.