De ce este atat de multa suferinta? cu Psihoterapeut Simona Constantinescu

Share Button

Privește în jur și vei constata că suferința este foarte larg răspândită.
Sub diverse forme și înfățișări, poți vedea durere, dezamăgire, lacrimi, incertitudine peste tot. Oamenii suferă.

Care este motivul pentru care aleg oamenii să trăiască astfel?
Ce îi ține blocați într-o suferință și de ce o suportă cu atâta stoicism?

Auzim de mici :“trebuie să îți duci crucea”, “nu este bucurie fără durere”, “nu există iubire fără ceartă”, “l-ai ales, acum suportă”, “rău cu rău dar mai rău fără rău” etc. Preluăm modelele copilăriei și le continuăm la maturitate, fără să ne gândim că acum chiar putem schimba ceva.

Ce omitem, însă, să luăm în considerare este că energia pe care o cheltuim suportând durerea poate fi mult mai bine cheltuită pentru a găsi soluții de ieșire din impas.
Nu ne folosește la nimic să stăm triști zile în șir, să ne văităm, să plângem în pernă sau pe umerii altcuiva. Tot acest timp și toată această energie este pierdută în van. Soluția este să luăm lucrurile așa cum au venit, să rămânem raționali și să găsim soluții.

dinti

Poate te întrebi și tu: De ce nu se schimbă oamenii care suferă?
Răspunsul este următorul:
– unii oameni nu se schimbă pentru că nu știu că se poate și altfel. Poate că sunt lipsiți de informație, poate că sunt atât de obișnuiți cu actualul context de viață încât nu știu/nu își închipuie cum ar putea trăi diferit;
– alți oameni (probabil cel mai des întâlnit motiv) nu se schimbă pentru că nu vor. Beneficiile pe care le au din actualul context de viață sunt atât de mari încât schimbarea i-ar pune față în față cu slăbiciunile lor, cu efortul de a se maturiza și de a prelua controlul asupra propriei vieți. Unii oameni nu vor să se schimbe pentru că este nevoie de efort susținut (pe care nu sunt dispuși să îl depună) și multă iubire de sine (pe care nu o au).

Spunea cineva, cândva, că este nevoie să ți se năruie lumea exterioară ca să ajungi să construiești ceva pe interior.
Dar, de ce să așteptăm un astfel de moment? Nu este oare suferința și mai mare atunci?

Este nevoie de multă iubire de sine ca să îți dorești tot ce e mai bun pentru tine însuți (servicii, hrană, relații,etc).
Până nu vom ajunge să ne iubim noi pe noi înșine, nu avem motive să cerem de la alții să ne iubească și nici nu avem cum să avem pretenții la relații armonioase cu cei din jur.

Dacă noi nu știm cum se manifestă sau cum este să simți iubire de sine, atunci cum vom ști să o recunoaștem în celălalt dacă ne este oferită?

Este ca și cum ieși la un blind-date cu iubirea. Daca nu știi cum arată, nici nu vei ști să o recunoști când vine spre tine.

Articol de Psihoterapeut Simona Constantinescu

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyrıght 2013 FUEL THEMES. All RIGHTS RESERVED.